Basarabia, acum Ana sta in banca. Ionut cumpara flori. George coboara scarile. Mama ia masa. Daca intreb prin ce se aseamana aceste propozitii, va mai amintiti? Semantic, nu au nimic in comun, refera asupra unor lucruri fara nici o legatura intre ele. Structural insa, la nivelul sintaxei, isi vadesc o serie de elemente comune si anume: subiect, predicat, complement. Sint simple, nu comporta adica decit un singur enunt (daca ar contine doua si mai multe, le-am trata ca fraze). Imi cer scuze ca incep pe un ton atit de ostentativ didactic, dar mi-am amintit cum stateam acum nu demult pe una dintre multele (prea multele, ar fi poate cazul sa adaug!) terase de la noi, intr-o dupa-amiaza torida, sorbind flegmatic dintr-o halba rece ca gheata. Era pe la spartul saptaminii, cind perspectiva celor doua zile de pauza (atit de repede trecatoare, cum se dovedeste de fiecare data!) pare infinita. Daca beatitudinea nu-i o notiune demagogica, inventata de orientali pentru trebuintele lor perfide, in intervalul acesta o putem gasi: cind programul abia se inchide, iar distractia inca nu incepe. Dar bucuria, se stie, cade in scirba tocmai cind nu te astepti. Ca din senin, pe scaunul de vizavi aparu un vechi si parca bun cunoscut, intelectual prin ocupatie, cam galagios de felul lui, insa bonom si bine intentionat chiar si atunci cind (frecvent!) face o boacana. Si fara a da binete, unde face triumfator: „Ti-am citit articolul!". Surprins, n-am o replica imediata, ceea ce se intelege probabil ca dovada de slabiciune, caci dupa o clipa urmeaza: „Si n-am inteles nimic!" Rostit pe acelasi ton victorios, ca si cum ar fi fost vorba de o teorema dificila, in fine demonstrata. „Ce anume n-ai inteles? Cuvinte aparte?", il intreb pregatindu-ma pentru o noua disputa in apararea neologismelor. „Nu, imi raspunde, cuvintele le-am inteles toate". „Atunci, poate unele propozitii nu sint formulate des