Vineri, 28 noiembrie, am avut parte de o seara, daca nu de vis, cu siguranta la care nici nu visasem. O seara de noiembrie calda si fara nori, una din dulcile seri ale sfarsitului de toamna care, desi Vineri, 28 noiembrie, am avut parte de o seara, daca nu de vis, cu siguranta la care nici nu visasem. O seara de noiembrie calda si fara nori, una din dulcile seri ale sfarsitului de toamna care, desi nu te pot scoate din minti, te scot fara gres din casa. Asa ca n-am gasit nici un lenes pretext de a ramane in living cu cartea si televizorul deschise, cu un ceai cald in cana de lut. in fond, as fi putut telefona ca nu pot veni si as fi putut amana interviul pentru sambata dimineata. Dar n-am facut-o si imi pare bine. Pentru ca, de-as fi facut asa, n-as mai fi putut istorisi nimic despre intalnirea marelui scriitor spaniol Luis Landero (Barcelona, 1948) cu hispanisti, studenti la litere si numerosii prieteni pe care, doar in cateva zile, si i-a facut in Romania. Locul acestei speciale intalniri a fost vesnic ospitalierul Institut Cervantes, sub bagheta, de data aceasta la propriu magica, a doamnei Juana Zlotescu-Simatu, pe care -desigur in semn de admiratie pentru neobositele eforturi si inteligentele initiative in vederea apropierii a doua culturi "laterale" ale Romanitatii, cea hispanica si cea romana- unii dintre cei mai mari oameni de arta si cultura din tara in forma unei piei de taur o striga cu admiratie si prietenie pe romaneste: Ioana. Cu putin timp inainte se incheiase la Targul de carte "Gaudeamus" festivitatea de lansare a unuia dintre cele mai cunoscute romane ale lui Luis Landero: Los juegos de la edad tardia, in traducerea inteligenta si inspirata a profesorului Coman Lupu de la Universitatea Bucuresti: Jocurile varstei tarzii. Au urmat, in sala mare a Institutului, un schimb de impresii de la lansare, intrebarile prietenesti, pertinente si indraznete ale