Ei bine, dacă Traian Băsescu a renunţat, în sictirul legii, la serviciile Poliţiei şi Jandarmeriei, dacă Boc, maimuţărindu-l, s-a penibilizat o dată în plus şi a anunţat din zborul avionului, ca să pară mai înalt, aceleaşi măsuri radicale, nu ştiu cine şi de ce m-ar putea împiedica pe mine, în spirit de solidaritate cu preşedintele şi premierul meu, cu toţii cetăţeni absurzi ai Absurdistanului frenetic, să fac acelaşi lucru. Aşa că, de mâine, renunţ la serviciile Poliţiei şi Jandarmeriei. Şi e posibil să nu fiu singurul. Mimetica socială, alinierea la ilogic şi paradoxal, la "absurdul primordial" au fost dovedite ca perfect posibile de monştrii sacri ai literaturii de gen - vezi Orwell, Sartre sau Ionesco. Ai de-a face cu absurzi, trăieşti în plin absurd, iar acesta devine normalitate în cel mai scurt timp. De aici la alienare şi disoluţia instituţiilor statului de drept nu mai e decât un cot în gură şi-un pulan pe cârcă. Apoi haosul, revolta, teroarea. Pe acest fond apar jalnicii satiri politici, gen Cezar Preda, Ioan Oltean ori Roberta Anastase, care oricât ar fi hoţia de mare şi absurdul de adânc, ei se justifică.

Dar cum să explici faptul că preşedintele unei ţări sănătoase la cap anunţă din secunda următoare că renunţă la serviciile Poliţiei şi ale Jandarmeriei, pentru că l-au înjurat sindicatele? Cum să vină Boc ca un gol din offside, în reluare, şi să spună că renunţă şi el la serviciile celor două instituţii, de parcă ar fi vorba de o trupă de ospătari sau de ţambalagii?!

Sociologii, analiştii şi comentatorii spun că preşedintele a luat decizia la nervi.

Şi dacă, prin absurd, la fel de nervoase, toate categorii profesionale nemulţumite de politica tandemului Băsescu-Boc vor renunţa şi ele instant la lege şi la preşedintele lor, pentru că le-a vorbit urât?! Dacă toţi poliţiştii, în loc să-şi strige nemulţumirea, îşi vor arunca caschetele p