Doare! Nu cumva să-i spui poporului cum ar trebui să fie şi cum îl vezi tu că este de fapt. Poporul, ştie mai bine cum să facă. O repetă întruna şi derbedeul ală care cu acest discurs şi-a băgat televiziunea în Parlament. Nu că ar fi singurul… Poporul este intangibil, necriticabil, depozitarul unei înţelepciuni milenare bazată pe suferinţă şi răbdare. Poporul ştie ce e mai bine, să nu cumva să i se spună că habar nu are pe ce lume trăieşte şi că s-ar cuveni să facă efortul de afla acest lucru.

Şi mare atenţie! Nu-i spune poporului ce să facă. Adică este o obrăznicie ca tu, Premier, să-i spui săteanului care a înfundat cârciuma, în loc să-şi desfunde drumurile şi curtea, că ar trebui să facă alminteri. Şi chiar aşa, săteanului? Săteanului Român? Neinspirat.

Nu certa poporul! Asta este maxima în politica românească. „Bă, voi ăştia de la dreapta, prea le ştiţi pe toate voi. Ne spuneţi voi ce să facem şi ce să nu facem. Ce ne tot trimiteţi atâta la muncă că muncim şi noi dar în ritmul nostru. Ce o tot daţi cu responsabilitatea individuală?”

“Noi poporul avem nişte resorturi interne aşa, mai delicate, noi nu ascultăm ce zic politicienii, noi îi simţim şi mergem cu ăia mai omenoşi, mai aşa ca noi, mai din popor. Cu ăia care ne arată compasiune şi empatie.„

Am crezut întodeuana că politicianul, ca lider ce se vrea, trebuie să şi formeze şi să militeze autentic pentru viziunea pe care o are şi nu doar să-i spună poporului ceea ce vrea să audă după ce a consultat raportele de după focus-grupuri de la sociologii pe care i-a angajat pentru a a-i spune ce şi cum gândeşte poporul. Dacă nu vine cu propria sa viziune de societate, cum îşi mai îndeplineşte poliitcianul funcţia de elită, de lider, de om care ar trebui să aducă o valoare adăugată poporului?

Bine, înţeleg şi eu că nu poţi să vii cu viziuni radical diferite (sau utopiste) de societate şi că