Incilcitul scandal al palmaresului Politehnicii Timisoara este plin de invataminte pentru toate cluburile din tara, inclusiv Poli Iasi Iancu contra Zambon. Un scandal monstru pentru niste culori, un imn, un nume, o sigla, un palmares sau, intr-un cuvint, o istorie. Un subiect, la prima vedere, apetisant pentru presa, dar foarte stufos si greu de descilcit, dovada ca nici ziarele de sport din Capitala nu l-au abordat prea pe larg. O emisiune televizata difuzata recent i-a adus pe cei doi fata in fata si, fara a provoca mahalaua asteptata, a reusit, printre parazitii generati de megalomania moderatorului, sa faca putina lumina in acest caz Politehnica Timisoara.
Dar nu a reusit sa raspunda la intrebarea fundamentala: cine are dreptate - Marian Iancu sau Claudio Zambon? Exista, totusi, citeva intrebari la care se poate da un raspuns: Cui apartine istoria gruparii de pe Bega? Unde si cind a gresit FRF? Cum a incercat s-o dreaga forul fotbalistic roman? Ce vrea Iancu? Ce vrea Zambon?
Cui apartine palmaresul? Diferenta fundamentala intre pozitiile celor doi este legata de instantele pe care se bazeaza: Iancu, pe justitia romana; Zambon, pe instantele fotbalistice. In viziunea lui Iancu, palmaresul nu apartine nici uneia dintre parti, ci unei societati care a administrat, in trecut, echipa fanion a Timisoarei si cu care magnatul actual vrea sa fuzioneze, intrind, astfel, in posesia istoriei clubului. Dupa desprinderea fotbalului de la clubul polisportiv Poli Timisoara, sectia de fotbal a intrat in posesia unei societati non-profit, cu Municipalitatea in rol principal. Pe bazele acestei structuri a intrat in ecuatie italianul Claudio Zambon, un afacerist italian, si cum legislatia in vigoare pe atunci nu permitea transformarea unei societati non-profit intr-una pe actiuni, s-a constituit un SA din vechii membri plus Zambon, in care italianul avea pachetul majorita