Au luptat pentru Steaua. Au jucat orice meci ca pe o finală. Au încercat de fiecare dată clubul lor să cîştige. Au ştiut să-şi motiveze echipa din teren spre o nouă victorie. Nu vorbin despre antrenori, chiar dacă prezentarea le aparţine şi lor. Ci vorbim despre cei care au purtat bandelora de căpitan, pe lîngă greutatea tricoului roş-albastru.

Clubul Steaua a reuşit să pregătească sute de fotbalişti care au făcut istorie pentru România. Sute de fotbalişti, care au făcut cunoscut numele celei mai titrate echipe de fotbal din România să strălucească în orice moment, în orice colţ al globului. Rînd pe rînd, Steaua a scos pe rampă, mari jucători, însă din aceştia doar o parte au avut şansa, norocul şi privilegiul de a fi şi căpitani de echipă. Cei care la începutul fiecărei partide bat palma cu adversarul, cei care-şi coordonează cel mai bine echipa din teren, cei care au rolul unui lider adevărat, cei care niciodată nu au dreptul să facă pasul înapoi şi niciodată nu au dreptul să cedeze la muncă.

Tocmai de aceea Gazeta Sporturilor vii prezintă pe cei mai reprezentativi căpitani pînă în 1990, ai celei mai iubite echipe din fobalul românesc, conform sondajelor.

ALEXANDRU APOLZAN

Unul dintre cei mai respectaţi fundaşi centrali pe care i-a avut Steaua, dar şi fotbalul românesc. Un jucător unic, care în anii 50 se mîndrea cu calităţi de individiat, cu o tehnicitate pe care doar Beckenbauer o mai putea avea. Unul dintre jucătorii care alerga suta de metri în 11 secunde, încercînd să-i calce pe urme, fără să ştie să peste cîţiva zeci de ani, Bolt dobora toate recordurile în materie. Cu o detentă impresionant şi o luciditate incredibilă pe durata celor 90 de minute, Alexandru Apolzan era un exemplu pentru toată generaţia de fotbalişti din care făcea parte. Un adevărat căpitan de echipă care discuta cu orice nou jucăt