Depravarea umană

Pentru a avea copii sănătoşi din punct de vedere psihic, fizic, dar mai ales moral, cel mai uşor şi firesc este să apelăm la învăţătura Bisericii pentru a avea în viaţă reperele necesare şi bune în acelaşi timp pentru educarea acestora. Însă, dacă Biserica nu s-a dezis de principala ei menire, încreştinarea şi mântuirea sufletelor, societatea actuală luptă din răsputeri pentru crearea unui nou tip uman, deformat şi lipsit de cele mai importante repere în viaţă, un om confuz, măcinat de lucrarea diabolică a patimilor „convertite” de către minţile la fel de diabolice ale anumitor indivizi în fapte normale, de care nimeni nu trebuie să se mai ruşineze. De aceea se doreşte ca incestul să nu mai fie blamat, homosexualitatea la fel, pe alocuri şi pedofilia, dependenţa de droguri asemenea şi aşa, toate faptele care provoacă decăderea gravă a firii umane sunt îngăduite şi promovate ostentativ. De la ceea ce au fost faptele respective într-un trecut nu foarte îndepărtat, acestea au ajuns să fie, pe rând tolerate, îngăduite, promovate şi, probabil, în viitorul apropiat impuse chiar cu forţa ca normalitate. Dacă sistemul comunist a încercat să denatureze făptura umană în primul rând prin ateismul feroce promovat şi impus maselor de oameni, actuala concepţie globalizată care formează noul „comunism social” impune depravarea, pe lângă „ateismul ştiinţific” şi evoluţionismul promovat în mod frecvent prin câteva canale de televiziune, ca normă socială. Prin urmare, ni se transmit câteva lucruri importante pentru actualii conducători ai lumii, importante întrucât noi trebuie cu orice chip să ni le asumăm pentru a deveni manevrabili: „uitaţi-l pe Dumnezeu, maimuţa este părintele umanităţii; tineri, începeţi-vă viaţa sexuală cât mai devreme pentru că aşa vă manifestaţi „libertatea”; puteţi fi homosexuali, pedofili, drogaţi – nu este nicio problemă, atâta t