Se întâmplă de la o vreme ca opiniile politice şi economice ale preşedintelui Traian Băsescu să scarmăne pe creştet Europa, de ca şi cum Europa ieşise mai devreme în recreaţia mare şi-o flendurea prin curte.
Liderul continental îşi înălţa gândurile ca zmeul peste cei câţiva zeci de tineri strânşi la Eforie Nord, care nu pricepeau nimic, dar erau mândri că-i sunt contemporani. Ideile liderului planau ca pungile de plastic pe plajă în zi de vijelie, apoi o luau razna peste Marea Neagră, peste Mediterană şi învăluiau continentul pe la sud, după care...
Cât despre Europa, ce să zic? Frământată de criză. Dar, mai nou, cuprinsă de groaza că Traian şi-a pus în cap să restructureze capitalismul, criticându-l tovărăşeşte din rădăcini. Odată pusă la punct monarhia, a venit şi rândul economiei de piaţă.
Unde sunt, Doamne, acele minunate simpozioane pe teme internaţionale de la Golden Blitz?
Acolo unde a prins viaţă conceptul global de dat cu suptul la licurici, licuricii fiind pentru prima oară clasificaţi din punct de vedere sexual: minilicurici şi maxilicurici. Şi acum mai tresaltă Bush de plăcere.
Din extraordinarul conviv, care-l făcea pe europeanul Jiji să moară de plăcere că s-a tras cu preşedintele de şireturi la o baterie, s-a născut liderul european necruţător de azi. Azi, dl Băsescu constată că pregătirea politică a electoratului cu pui la pungă e un obicei reprobabil din Vechea Europă. åia umblau hăbăuci cu tacâmurile şi făina în sarsanele de plastic până au făcut pârlita asta de comunitate. Evlaviosul pedelist Flutur, naşul pungilor pedeliste, a fost doar un biet epigon.
Fiindcă junii pedelişti aţipeau pe rupte, preşedintele a continuat entuziast cu bătutul câmpilor: „Economia socială de piaţă a fost o soluţie, însă oamenii politici n-au ştiut când s-o oprească... Atunci când s-a prăbuşit comunismul, trebuia pornit capitalismul
