Povestea Teatrul Regal din Madrid este strâns legată de povestea unor comedianţi ambulanţi care, la începutul secolului XVIII, au provocat construcţia unei clădiri care să servească drept acoperiş tuturor celor care iubeau scena şi arta, în general. După ceva mai mult de o sută de ani, teatrul respectiv a fost însă demolat, din simplul motiv că se afla într-o stare deplorabilă, constituind un pericol, nu numai pentru actori şi public, ci şi pentru prestigiul capitalei spaniole.

Pe 19 noiembrie 1850, s-a inaugurat actualul Teatru Regal, după o perioadă complicată, în care construcţia noii clădiri a fost oprită în nenumărate rânduri, mai ales din cauze financiare. Proiectul arhitectonic îi aparţine lui Antonio Lopez Aguado, dar, probabil, în ochii celor mai mulţi dintre spanioli, meritul cel mai mare în refacerea şi redeschiderea teatrului îi revine reginei Isabel II, care a intervenit pentru terminarea lucrărilor şi pentru recuperarea unui loc în care arta se ridica mereu la cele mai înalte standarde, un loc care, începând cu toamna anului 1850, şi-a recăpătătat şi chiar şi-a sporit prestigiul. Viaţa socială a Madridului acelei epoci a fost marcată de Teatrul Regal – Teatro Real, în limba spaniolă –, care s-a tranformat, treptat, în principalul loc de întâlnire al celor care ştiau de unde vine frumuseţea dramaturgiei, dar şi al celor care voiau să înţeleagă încotro se îndreaptă această fascinantă şi nemuritoare lume. În ziua de astăzi, chiar dacă şi spaniolii, ca mai toţi europenii, se văd obligaţi să-şi refacă lista de priorităţi şi să lupte fără încetare pentru o supravieţuire decentă, Teatrul Regal continuă să existe, să reziste, să programeze spectacole de înaltă ţinută, oferindu-ne tuturor, chiar şi nouă, cetăţeni de dincolo de frontiere, speranţa că, la un moment dat, arta chiar poate salva lumea, că nobleţea de pe scenele de teatru poate invada şi via