Când întrebam, retoric, în titlul unui editorial anterior, dacă se poate mai rău pentru Benfica, nici nu mă gândeam la finala cupei din Portugalia. Când s-a pierdut obiectivul major al sezonului, titlul de campioană, în minutele de prelungire ale derbiului cu Porto, când s-a pierdut aşijderea un obiectiv de conjunctură, dar nu mai puţin important, Liga Europa, devenea clar că Guimaraes urma să fie victimă sigură în finala Cupei Portugaliei. Dar nu. „Adepţii” lui Jesus au condus până spre final, când Guimaraes a întors rezultatul în câteva minute. Însă, peste ani, sezonul acesta va avea farmecul lui aparte pentru suporterii Benficăi.

Am şi o codiţă despre finala Ligii Campionilor, de care mi-a amintit colegul de rubrică, odată cu subiectul Oltchim. Am văzut cu toţii reacţiile lui Goetze la ceea ce se întâmpla pe teren şi nu se poate spune că ne-au surprins. În definitiv, dacă ar fi fost apt de joc, s-ar fi echipat în galben, nu în roşu. O curiozitate aş fi avut, totuşi: oare ar fi fost la fel de emotiv ca Bulatovic, cu Gyor?

Avem şi doi antrenori furioşi. Nu, nu-l includ printre ei pe Reghecampf, care nu se poate bucura de un titlu absolut meritat dacă nu îl înjură ca la uşa cortului pe arbitrul meciului de la Severin, pentru simplul fapt că acesta şi-a permis să fluiere finalul pe atacul Stelei! Sper să nu fi repetat figura şi cu Braşovul... Cei doi antrenori la care mă refer sunt pribegi, unul la ruşi, altul într-o ţară de jos. Dan Petrescu şi-a stricat sezonul în ultimele două meciuri, mâncând bătaie de la ultima clasată şi remizând cu altă codaşă (o echipă cu nume de maşină mortuară...). Cu toate acestea, lucrurile bune nu s-au volatilizat, aşa că Bursucul va continua la Dinamo Moscova, ambiţiile fiind acum mai mari. În schimb, Mircea Rednic şi-a atins pe rând obiectivele cu Standard, mai întâi un loc în play-off, apoi un loc în Europa. Dar iată că