Cine si-a inchipuit ca Rusia si-a pierdut reflexele de odinioara, cand de sub palaria URSS sufoca dorinta de libertate a tarilor asuprite, s-a inselat. Bush si Putin s-au imbratisat, declarand ca au un dusman comun, terorismul, si astfel uita vechile rivalitati. Adevarat, teroristii care au atacat New York-ul sunt frati cu cei din Beslan, dar presedintele rus nu e frate cu cel american.
Extinderea NATO a fost privita de la inceput de catre Kremlin cu ingrijorare. Faptul ca au pierdut tarile baltice i-a afectat profund pe rusi, dar n-au avut incotro. Faptul ca Polonia, tara slava, dar catolica, scapa la randul ei de sub controlul lor, a fost iarasi un motiv de adanca suparare.
Cand am plecat si noi au marait putin, dar acum amplasarea unor baze NATO aici, aproape de Marea Neagra, ii face pur si simplu sa turbeze.
Mai in gluma, mai in serios, vazandu-le nervozitatea la fiecare noua "achizitie" facuta de NATO, spuneam ca se supara fiindca nu intra ei primii in Marea Alianta. De fapt politica Rusiei a fost aceea a unei mari puteri. Constatand din '90 incoace ca rolul ei pe plan mondial se reduce si dintr-o mare putere risca sa ajunga o putere medie, vrea sa-si regandeasca strategia.
Nostalgia fata de lumea bipolara, anterioara lui '89, este atat de mistuitoare incat ursul rus nu se poate resemna cu retragerea in barlog, in timp ce concertul globalizarii are un singur dirijor. Din aceasta cauza isi arata coltii chiar daca acestia nu mai au luciul de odinioara. Mai mult, se indreapta spre Rasarit si gandeste o alianta cu India si China.
Tarile ale caror populatii insumate depasesc 2 miliarde de suflete, reprezinta de buna seama o amenintare teribila. Dar oare printr-o asemenea strategie nu ajunge Rusia sa se autoexcluda din Europa si sa confirme toate acele pareri prooccidentale si partial injuste, potrivit carora
