Dănd posibilitate prefecţilor să expulzeze cetăţeni străini in numele unei acuzaţii vagi, văduvite de criterii precise, Decretul lasă pe romănii din Italia la discreţia abuzurilor de tot soiul.

Pe măsura trecerii timpului, afacerea Romulus Mailat se dezvăluie ceea ce noi am spus a fi chiar de cănd s-a declanşat isteria din Italia: o diversiune. Cănd vine vorba de asemenea diversiuni se ridică imediat intrebarea: Ce efect s-a ţintit? In cazul Romulus Mailat s-a vrut, evident, adoptarea fără prea mari probleme a Decretului-Lege privind expulzările. Judecănd retrospectiv, se vede limpede că Decretul-Lege, ca şi expulzările, n-au fost luate sub presiunea emoţiei colective stărnite in Italia de cazul Romulus Mailat. Aceste lucruri au fost, incontestabil, premeditate. Dacă ne găndim la excesiva mediatizare a infracţiunilor comise de romăni intr-o ţară din care nu lipsesc, totuşi, infracţiunile, putem presupune că afacerea Mailat a fost punctul culminant al unui proces subtil de creare a unei atmosfere de intimidare a romănilor aflaţi la muncă in Italia. In Romănia e clar acum că s-a urmărit adoptarea Decretului-Lege aflat in contradicţie cu legislaţia UE.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre discuţiile privind realităţile ascunse din acest Decret. Imensa majoritate a poziţiilor - inclusiv a celor adoptate de oficialităţi - se concentrează pe teza unui moment de care autorităţile italiene aveau nevoie pentru a putea scăpa de infracţionalitatea comisă de rromi, dar mai ales de taberele ilegale ridicate la marginea Romei şi a marilor oraşe italiene. O asemenea explicaţie nu rezistă unui examen critic. Taberele ilegale de rromi există in Italia de căţiva ani. E greu de crezut că autorităţile italiene au ezitat să le inlăture atăt amar de timp de teama unor critici vizănd drepturile omului. Mica infracţionalitate a rromilor s-a des