Analişti şi istorici au întors pe toate feţele gravitatea declaraţiilor preşedintelui din ultima săptămână. Un senator PDL se declara ieri dezamăgit de "ignoranţa" şefului său de facto, adăugând că nu mai poate avea încredere în puterea de judecată a acestuia după ce, cu relaxarea omului aflat la o bere, a spus că ar fi mărşăluit alături de armata lui Hitler.
S-au găsit şi circumstanţe atenuate: preşedintele a învăţat istorie în bibliotecile din porturile pe care le-a vizitat de-a lungul carierei sale de marinar. Peste toate vine reacţia fratelui, Mircea Băsescu, şi te uiţi la "faptele istorice" ale lui Traian. Este suficient un scurt inventar.
În primul său mandat n-a făcut altceva decât să poarte un război steril cu premierul pe care el însuşi l-a numit, dar care a devenit indezirabil pentru că a refuzat planul său de formare a unui mare partid prezidenţial, PNL-ul urmând să fie înghiţit de PD, printr-o minunată fuziune a celor două formaţiuni care alcătuiau Alianţa Dreptate şi Adevăr, sub oblăduirea marelui cârmaci. A vrut alegeri anticipate, premierul a spus "NU" de teamă că omul de la Cotroceni va numi pe altcineva în locul său- un premier mai docil care ar fi de acord cu tot ce spune preşedintele. Şi pentru că a refuzat, s-a trecut la planul B: bileţelul roz fluturat în faţa camerelor de filmat ale mogulilor de o blondă, tânără speranţă a politicii, promovată în cadrul unui alt mare proiect prezidenţial- înnoirea clasei politice.
Patru ani, preşedintele s-a străduit fără succes să schimbe premierul cu unul mai ascultător şi cam atât. A reuşit doar să fie primul preşedinte suspendat. A promis că îşi va da demisia în cinci minute după suspendare pentru a se întoarce la popor, în cadrul alegerilor. A promis să dea raportul despre starea naţiunii nu în faţa "monstruoasei Coaliţii 322", ci în faţa poporului. S-a folosit de atributul de a convoca refer