Am ajuns mai întîi pe Valea Buzăului, venind dinspre Braşov, am trecut pe lîngă mai multe nunţi cu fanfara comunală în frunte, am trecut de Întorsura Buzăului, am luat o cafea cu peisaj deasupra lacului de la Siriu şi am căutat, în zadar, un loc îmbietor unde să mîncăm. Am nimerit, pînă la urmă, în singurul restaurant, din singurul hotel (dezafectat) din Nehoiu, unde aveau "o ciorbiţă şi o fripturică". Sala de mese şi terasa erau uriaşe şi goale, încremenite parcă aşa, cu tot cu mobilier şi personal, de pe vremea comunismului, cînd pe aici mai veneau oameni ai muncii în delegaţie. Am încercat apoi să pătrundem în Ţara Vrancei peste dealuri, dar nu a fost chip, căci drumurile rămăseseră aşa cum şi le aducea aminte tatăl meu de prin anii '50, aşa că am luat-o la vale, spre Buzău. Un proiect Phare, prin care se asfaltase drumul, ne-a permis să trecem şi pe la vulcanii noroioşi, pe care îi căutasem fără succes şi în alţi ani. Cu drumul naţional pe care ne aflam nu avea, însă, nimeni nici un proiect, aşa că arăta ca ciupit de bombe. De la Buzău, am intrat însă în altă ţară. Şoseaua ce urcă de-a lungul Siretului spre Moldova şi mănăstiri era impecabilă. Ne-am pomenit, aşadar, aproape fără să ne dăm seama, la Focşani, care nu era în plan, şi am început să căutăm un loc de înnoptare. Am găsit foarte repede o pensiune cochetă, liniştită, cu un "restaurant francez" fermecător. Recepţionerul ne-a ieşit în întîmpinare, s-a uitat la noi şi ne-a spus, politicos, 65 de euro patul. I-am spus la fel de politicos noapte bună şi am plecat mai departe. Hotelul cu multe etaje din centru, acelaşi din toate capitalele de judeţ, nu avea nici o fereastră luminată, aşa că am continuat căutările, pînă am dat de un motel geamăn cu toate motelurile din Austria sau Germania. 1,6 milioane de lei, cu mic dejun inclus. Am făcut un duş copios şi am ieşit în oraş, la o terasă animată, unde am m