Dacă-mi intră cineva în casă şi fură tava de teflon, nu mai am în ce să fac cornuleţe.

Dar dacă eu intru pe un site şi văd un serial gratis, actorii rămân la fel de faimoşi, râzgâiaţi şi bogătani. Un actor e plătit cu milioane de dolari să joace într-un film pe care ACTA nu ne mai dă voie să-l luăm gratis de pe Internet.

Ştiu, trebuie să plăteşti consumaţia, doar că preţurile, în cazul României, sunt nesimţite. Starurile care se distrează la filmări sau ţopăie pe o scenă câştigă averi triviale, iar tu, consumator remunerat prost sau deloc, plăteşti cel puţin 12 euro ca să vezi un film o dată. Salariul minim în România e de 150 de euro, nu 1.000, ca-n alte ţări. Câţi dintre voi nu produc sau creează ceva pentru care nu vor lua niciun şfanţ, niciodată?

Britney Spears e turbat de bogată. Vrea să-i dau 10 euro pe un CD. Ea îmi dă mie acelaşi cântec pe care-l mai dă altor milioane de disperaţi. „Din pasiune", nu de altceva. Şi, drept bonus, îmi dă şi fundul ei vătămat de beţii şi scandaluri penibile.

Mă vor înjura cei care au impresia că pledez pentru furt. Nu! Vreau doar să punctez că diferenţa dintre ceea ce oferă un artist şi ceea ce primeşte e uriaşă, nedreaptă. Niciun star n-a sărăcit din pricina pirateriei, astea sunt gogoriţe. Dar, mă rog, aşa e, trebuie să plătim pentru artă. Aştept însă un preţ civilizat. Pentru asta de ce nu există niciun proiect de lege?

Simona Catrina editor coordonator Tango