Regula potrivit căreia un an din viaţa unui câine reprezintă şapte ani din viaţa unui om este un mit, afirmă specialiştii americani, care au alcătuit un algoritm complex pentru a calcula vârsta reală a acestor patrupede, în funcţie de mărime şi de rasă, potrivit Mediafax. Ca regulă generală, rasele canine de talie mică trăiesc mai mult decât rasele de talie mare. De exemplu, terrierii Yorkshire trăiesc mai mult decât ciobăneştii alsacieni, informează dailymail.co.uk.

Câinii de talie mare au nevoie de doi ani pentru a ajunge la mărimea lor maximă, însă, după acest moment, ei mai trăiesc în medie aproximativ 7-8 ani.

Aşadar, deşi un câine de talie mică este mai "bătrân" decât un câine mare la vârsta de doi ani, atunci când animalul de talie mică are vârsta de cinci ani el este de fapt mai "tânăr" decât exemplarele din rasele mari.

"Câinii mici ajung la maturitatea osoasă şi sexuală mai devreme decât rasele mari. Odată ce ajung la mărimea lor maximă corespunzătoare vârstei de adult, ei tind să trăiască mai mult", a explicat Kate Creevy, profesor de medicină internă de la Universitatea Georgia din Statele Unite.

"Acest lucru nu se întâmplă la nici un alt animal. Nu există nici o altă specie care să includă o astfel de diversitate în privinţa taliei aşa cum o au câinii. Este posibil ca prin crearea acestor câini de mărimi atât de diferite să fi descifrat misterele procesului de îmbătrânire", a adăugat Kate Creevy.

Mărimea nu este însă singurul factor care determină longevitatea unui câine, întrucât, începând de la vârsta de trei ani, rasa joacă la rândul ei un rol determinant.

Buldogul, un câine de mărime medie, are cea mai mică speranţă de viaţă, aceasta fiind de doar şase ani, în comparaţie cu pudelul, a cărui speranţă de viaţă este de 12-15 ani.

Potrivit anumitor specialişti,cancerul este parţial responsabil de aceste diferenţe