Şi-a îndeplinit visul pe care îl avea încă de mic copil, acela de a fi pompier. Deşi este o muncă solicitantă, susţine că nimic nu se compară cu o intervenţie reuşită.
Are 30 de ani şi este comandant de echipaj SMURD în cadrul Inpectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Drobeta . Încă din copilărie, visul lui a fost să devină pompier, lucru care s-a şi întâmplat. „De mic am crescut lângă Detaşametul Drobeta şi, astfel, îi tot vedeam cum se echipau şi totul era contra-cronometru, asta îmi plăcea. Într-o zi am prins ziua porţilor deschise, am fost şi am văzut autospecialele, modul de lucru, fapt care m-a determinat de atunci să urmez o carieră în domeniu“, ne mărturiseşte tânărul.
Deşi eforturile depuse au fost consistente, Albert consideră că nimic nu se compară cu mulţumirea adusă de reuşita unei intervenţii. „La 22 de ani am satisfăcut stagiul militar în detaşament, nu aveam prea mare idee despre pompieristică, dar pot să zic că a fost cel mai obositor an din viaţa mea. Lipsă de somn, alarme multe, şi de pregătire şi de intervenţie, dar dacă mergeai la un accident şi salvai o viaţă, satisfacţia era deplină. Sunt clipe pe care nu le poţi descrie în cuvinte“, ne spune Cristian.
De fiecare dată când plecă la o intervenţie, pompierul ne-a mărturisit că se roagă la Dumnezeu ca persoanele în cauză să nu fie rude sau prieteni. „Iubesc meseria de descarcerare. Trebuie să fii foarte bine pregătit, atât fizic, cât şi psihic. Cel mai şocant lucru este să pleci la o intervenţie şi să fii nevoit să dai de cunoscuţi. Din fericire, nu am avut parte de cazuri din acestea, dar am avut colegi care s-au confruntat cu aşa ceva. Cel mai mare regret îl ai atunci când la faţa locului nu mai găseşti persoane în viaţă“, adaugă acesta.
Pasionat de sport
Cristian este pasionat şi de sport, antrenându-se mai mulţi ani pentru powerlifting. „Meseria de pom