In padurea de la Compiegne

Intre timp, delegatia germana pentru semnarea armistitiului trece liniile germane la 7 noiembrie si se indreapta catre Compiegne, unde e asteptata de Foch. Intr-o gara, la Tergnier, trenul face o halta. Erzberger coboara. – Unde suntem, intreaba el. – La Tergnier. – Dar unde sunt casele? – Asa e. Aici a fost un oras. Dar a fost distrus sistematic de soldatii germani intr-un moment de retragere a frontului in 1917. Erzberger prefera sa nu mai puna alte intrebari. La Tergnier, un tren special asteapta delegatia germana. Si la 8 noiembrie ea ajunge la Rethondes, in padurea de la Compiegne. Vagonul care ii aduce pe delegatii germani se opreste langa cel in care se aflau delegatii aliatilor: Foch, generalul Weigand, amiralul englez Wemyss, contraamiralul Hope... Erzberger le declara acestora ca a venit sa primeasca propunerile puterilor aliate pentru a se ajunge la un armistitiu. Foch replica sec, declarand ca el nu are nici o propunere de facut, dar daca germanii au venit sa ceara armistitiu, el e autorizat sa faca cunoscute conditiile acestuia. O nuanta prin care Foch vrea sa puna lucrurile la punct. Erzberger face precizarea ceruta de Foch. Si Weigand citeste clauzele armistitiului. Erau 19 clauze. Intre ele incetarea operatiunilor militare la orele 11.00, in ziua de 11 noiembrie, evacurea in 15 zile a Alsaciei si Lorenei, in alte 31 de zile evacuarea malului stang al Rinului, care urma a fi ocupat de aliati, impreuna cu capetele de pod stabilite de pe malul drept, cedarea catre aliati a 5.000 de tunuri, 25.000 de mitraliere, 1.700 de avioane, a instalatiilor militare, a 5.000 de locomotive, 150.000 de vagoane, 5.000 de camioane..., repatrierea imediata a prizonierilor de razboi, reparatii... In armistitiu erau si doua clauze referitoare la Romania: denuntarea Tratatelor de la Bucuresti si Brest-Litovsk