“Sistematizarea” lui Nicolae Ceauşescu, începută în 1974, a mutat ţăranii la oraş şi a lăsat satele să moară. Este şi cazul satului Nadăş din judeţul Timiş
În perioada comunismului, dictatorul Ceauşescu avusese un plan conform căruia o mulţime de sate din România trebuiau distruse, pentru ca oamenii de acolo să se mute la oraş şi să lucreze în marile uzine. Planul a avut reuşită: o serie de sate din toată ţara au fost făcute una cu pământul. Cea mai importantă măsură luată în cadrul „Sistematizării”– aşa cum s-a numit proiectul – a fost distrugerea agriculturii. Traiul devenise astfel imposibil.
Pentru familiile din satele care ţineau încă piept cu succes planului comunist, Ceauşescu avea pregătite câteva lovituri finale: drumurile au fost lăsate să se distrugă, şcolile s-au închis, doctorii au fost mutaţi şi aşa mai departe...
Dacă se întâmpla ca oamenii să mai reziste în satele lor în ciuda măsurilor drastice, Ceauşescu le aplica lovitura finală: întreruperea curentului. Odată oamenii mutaţi, satele erau declarate „depopulate” şi mai existau doar în arhivele de registre.
La fel s-a întâmplat şi în satul Nadăş din judeţul Timiş, aflat la 40 de km de Timişoara (la 16 kilometri de Recaş), într-o zonă deluroasă de toată frumuseţea.. O singură familie a mai rămas aici după anii 1960. În 1992 a fost declarat oficial sat depopulat.
Primele documente despre Nadăş
Nadăşul are o vechime de cel puţin 750 de ani. El a fost pentru prima dată menţionat documentar în documente maghiare din secolul XIII, mai precis în diplome de proprietate din anii 1247 şi1256. Atunci se numea Nadasd şi aparţinea de Cenad.
Prima atestare sigură a localităţii este facută de Conscripţia din anul 1717 când este amintită sub numele de Duboki Nadush şi aparţinea de Districtul de Lipova.Satul avea la acea dată numai 1
