De primenirea clasei politice de pe la noi se vorbeste, in curand, de 15 ani. N-a existat an in care partidele politice sa nu abordeze ideea, mai ales in anii electorali, si cu toate acestea, figurile noi din politica aparute pe scena publica in ultimii patru ani le numeri pe degetele de la o mana. Iata ca si anul acesta, an electoral, ideea revine in forta, ba chiar incearca sa tina locul programelor electorale, asa e de importanta. Sau cel putin asa ne este prezentata atata vreme cat suntem amenintati ca pe listele parlamentare vor fi "70% oameni noi". Schimbarea clasei politice este mai mult decat o necesitate pentru viitorul Romaniei, este ultima speranta de a prinde din urma lumea civilizata a Europei. In toti acesti ani, meseria de om politic n-a existat in Romania. Om politic a fost cine a vrut si cine n-a vrut, cine a platit, cine a furat, cine n-a avut nici o meserie si a fost adoptat peste noapte de asta s.a.m.d. Sigur au existat si oameni cinstiti, dar cred ca cea mai lunga tranzitie a avut loc in politica si, din nefericire, ea nu s-a terminat. Oameni ajunsi din intamplare in Parlamentul Romaniei s-au incapatanat sa ramana acolo 8 sau 12 ani, fara sa aiba vreo initiativa legislativa macar, prelungind astfel agonia unei puteri, cea legislativa, nepermis de mult. Nivelul parlamentarilor a facut posibila transformarea celor doua camere in multe cazuri in anexe ale Guvernului sau in masini de vot simple si eficiente pentru partidele de guvernamant. Ce sa mai vorbim de instabilitatea legislativa care a gonit investitorii straini, dupa ce pe cei autohtoni i-a decimat.
Toate aceste catastrofe politice au fost generate de clasa politica, de amatorismul ei dus la extrem, o clasa politica formata din politicieni care au facut din "meseria" lor un mijloc de imbogatire si satisfacere a intereselor personale si de grup. Astfel am ajuns ca, dupa 15 ani de
