Ce tip de „ajutor“ asteapta noul patriarh de la societate? Campania electorala interna din BOR a produs o imagine oarecum falsificata asupra mizelor. Ideea ca ecumenismul, al carui promotor vocal este noul patriarh, ar putea fi vectorul modernizarii, iar „traditionalismul" lui Bartolomeu Anania ar fi fost semnul inchiderii, corespunde unei viziuni stereotipice si inselatoare. Sa nu uitam ca, in ultimii ani, ecumenismul tine de retorica populista a Bisericii atunci cind vrea sa-si faca imagine buna, in cadrul unei operatii estetice mai ample dupa comunism. Termeni precum „dialog" si „colaborare" dau bine intr-o lume multiculturala, in care nu ai practic solutii alternative si trebuie sa-ti arati o fata deschisa. Or, ecumenismul e numai bun de amintit in relatiile de putere si influenta intre biserici, atunci cind vorbim despre „politica externa" a BOR, dar in nici un caz cind ne referim la administratia interna si reforma. E doar versiunea multiculturala, o adaptare la provocarile globalizarii si nu propune o noua relatie, fundamental imbunatatita, cu proprii credinciosi. De aceea, ecumenismul, ca pivot al programului de innoire a BOR, pus in opozitie cu traditionalismul, devine un pretext in momentul de fata pentru a obtura necesitatea unei reforme interne profunde. In ultima luna, din tot ceea ce s-a spus si s-a auzit de la inaltii prelati nimic nu a facut referire la faptul ca Biserica a ramas aceeasi institutie de pe vreme comunismului. Ultracentralizata, uniforma ca o garnizoana militara, BOR este condusa de la Bucuresti aproape intr-un regim dictatorial. Voci secundare din Biserica cred ca acestui sistem anchilozat trebuie sa i se faca rapid o infuzie de democratie, prin reforma constitutionala dupa model sagunian din 1925 sau chiar 1868: autonomia deplina fata de stat, subsidiaritate, o pondere crescuta a laicilor si un cuvint de spus in treburile bisericesti l