Ligia, Matei, Emilian şi Elisa. Sunt patru fraţi din Craiova, care îl sărbătoresc astăzi pe Eminescu în felul lor special: printr-o expoziţie de pictură inspirată din lirica marelui poet.Se sună de ieşire. Înfofoliţi în geci de fâş, de sub care se iţesc, ordonate şi frumos călcate, uniformele de şcoală, se strâng toţi patru în holul liceului. Se îmbrăţişează în grabă cu femeia care îi aşteaptă şi pornesc toţi cinci spre ieşire. În câteva minute, taxiul îi lasă în faţa Casei de Cultură „Traian Demetrescu“. Emoţionaţi, potrivindu-şi stângaci hainele, copiii intră în clădire, făcând ochi mari la toate obiectele din jur. Se simt ciudat. La fel de emoţionaţi ca atunci când, cu inima ticăind nebuneşte, scormonind în minte lecţia abia învăţată, dau lucrare la şcoală. Şi totuşi, sentimentul e parcă mai puternic acum, cu fluturaşi în stomac şi foc pârjolitor în obraji. De data aceasta, nici unul nu mai are 20-30 de colegi cu care să împartă emoţiile. De data aceasta sunt singuri, în faţa celui mai greu examen al lor de până acum: prima expoziţie. Blând şi încurajator, femeia îi strânge ciorchine lângă ea. Le dă paltonaşele jos, le aranjează hainele, părul, repetând gesturile mecanic pentru a-şi ascunde propriile nelinişti. În cele din urmă, goleşte pe masă conţinutul celor două plase de plastic, purtate cu grijă încă de dimineaţă: 20 de planşe, în acuarelă sau creion, lipite stângaci pe cartoane şi autocolant, fiecare având o semnătură tremurândă în partea de jos: Gîrleanu-Ciobanu Elisa, Emilian, Matei sau Liga. Şi fiecare fiind un gând eminescian aşternut în culoare de mâinile unuia dintre cei patru fraţi - „Crăiasa din poveşti“, „Somnoroase păsărele“, „Lacul“, „Revedere“, „Scrisoarea III“, „De-aş avea“, „Ce te legeni“ - şi stând pe simezele Galeriei Vollard, chiar de ziua marelui poet. „Aşa cum l-am simţit noi...“ Totul a pornit de la dorinţa fierbinte a părinţilor, Ştefan