In timp ce unii lupta doar impotriva coruptiei, altii lupta si pentru libertatea de exprimare. Fortele sunt dezechilibrate, justitiarii iacobini avand la dispozitie posturi de radio si tv, ziare, relatii si credibilitate externa. De luni de zile un grup restrans de ziaristi, sociologi si analisti face legea opiniei in Romania. Zi de zi, seara de seara, alergand de la o televiziune de stiri la alta si indiferent de problemele puse in dezbatere, respectivii presteaza dublu, fiind in acelasi timp si procurori, si judecatori. La inceput demasca, apoi acuza, iar in final hotarasc care sunt personajele politice pozitive sau negative, cine merita sustinere si cine trebuie calcat in picioare, cine este corupt si cine lupta impotriva coruptiei, ce trebuie sa faca guvernul si cum trebuie sa voteze Parlamentul. Ei fac programul de guvernare si impun agenda dezbaterilor. Doamne fereste sa ai o alta parere sau sa te indoiesti de justetea atitudinilor justitiare. Cine fluiera in biserica este pesedist, e cu Patriciu, cu Nastase, cu Copos sau, cum scria Mircea Toma, cu "mafiotii". Pumnul in gura este dat in numele integrarii in UE. In regula, numai ca in Europa oamenii isi pot spune liber parerile fara sa sufere consecinte. Cazul Juppe, in Franta, a generat dezbateri aprige pro si contra fostului prim-ministru francez. Nici Antonio Di Pietro, simbolul luptei anticoruptie din Italia, nu este ferit de critici si acuze. Mai mult, Europa respecta o regula care in Romania a devenit caricatura: "In jurnalism, informatiile si opiniile trebuie sa respecte prezumtia de nevinovatie, in special in cazuri care sunt inca sub judice (in cercetare - n.n.) si trebuie sa nu emita judecati" (Adunarea Parlamentara a CE, Rezolutia 1003 adoptata in 1993).
In timp ce unii lupta doar impotriva coruptiei, altii lupta si pentru libertatea de exprimare. Fortele sunt dezechilibrate, justitiarii ia
