În general, nu oricine poate face medicină. Nu doar dotat intelectual trebuie să fie un tânăr pentru a deveni un bun medic: este nevoie şi de sensibilitate, un nivel cultural peste medie… Ce îi poate determina pe elevii de liceu să urmeze medicina şi ce ar trebui să facă viitorul medic pentru a fi un bun specialist aflăm de la prof. dr. Oliviu Pascu.
Medicina este o facultate grea, solicitantă. Şase ani de studiu, zeci de examene, program încărcat în fiecare an, concurs de rezidenţiat la sfârşitul facultăţii, salariu de rezident ruşinos de mic, un şir de alte examene: medic specialist, medic primar, concursuri pentru ocuparea posturilor etc. Şi totuşi, afluenţa candidaţilor rămâne ridicată (trei-cinci/loc), se intră cu examen de admitere, care, pentru majoritatea, înseamnă luni sau ani de pregătire prealabilă. În aceste condiţii, este destul de dificil să stabilim motivele care îi determină, totuşi, pe tineri să urmeze medicina. Există categoria celor care provin din familii de medici şi la care tradiţia, cunoaşterea în bună măsură a caracteristicilor profesiei pot constitui argumente. Sunt apoi o serie de tineri care vin la medicină (cel mai adesea îndrumaţi de părinţi) în ideea practicării unei profesii liberale profitabile („totdeauna vor exista oameni bolnavi“ şi „omul face orice pentru sănătatea lui“). Posibilitatea practicării profesiei în ţările avansate din Uniunea Europeană, în SUA sau Canada constituie, mai ales în ultimii ani, un argument serios pentru alegerea medicinii de către un număr semnificativ de tineri. Universităţile de medicină din ţară au atins un nivel de pregătire comparabil cu cel din Occident, motiv pentru care diplomele de la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara au fost recunoscute încă dinainte de 1989, iar astăzi, medicii români pot practica, fără oprelişti, în orice ţară din lume. Rămâne însă o categorie importantă. Tineri