La 85 de ani, Emmanuelle Riva a trait cel mai important moment al carierei sale cand a urcat alaturi de Michael Haneke si Jean-Louis Trintignant pe scena pentru a primi pentru filmul "Amour" la Palme d'Or. Un extraordinar final de cariera pentru actrita lansata in 1959 cu "Hiroshima mon amour", de Alain Resnais, si care acum incarneaza cu simplitate, forta si delicatete o femeie care se stinge, avandu-l alaturi pe sotul ei. Cititi mai jos interviul pe care Emmanuelle Riva l-a acordat HotNews.ro cu cateva zile in urma.
Reporter: Sunteti de acord ca aceasta e cea mai buna performanta din intreaga dvstra cariera, cum au spus unii critici?
Emmanuelle Riva: Nu stiu daca as vorbi in termeni de performanta. Nu folosesc niciodata acest cuvant. Nu mi se potriveste, dar inteleg ce spuneti. "Cea mai buna" se afla in relatie cu varsta mea. In orice caz, acest rol a fost intr-un acord perfect cu varsta mea, la fel cum "Hiroshima mon amour", pe care l-am facut la 30 de ani, era si el intr-un acord perfect cu varsta mea de atunci.
Diversele etape ale vietii noastre ne cer sa ne acordam lor, sa ne adaptam unui personaj de varsta si temperamentul nostru. Deci nu vorbesc in termeni de "cea mai buna".
La 84 de ani, adica anul trecut cand am filmat "Amour", am avut sansa absolut neasteptata de a primi acest rol. Imi face placere ca vi s-a parut ca n-as fi putut trai rolul mai bine de atat, ceea ce ma face sa cred ca filmul lui Haneke e cu totul just si reusit.
Dar nu l-am facut singura, ci impreuna cu o echipa intreaga, o echipa dotata cu un simt al solidaritatii cu atat mai puternic cu cat suntem cu totii asemanatori si avem acelasi destin.
Rep.: Care lucru vi s-a parut cel mai greu la filmari?
Emmanuelle Riva: Asa cum am mai spus, de cate ori a trebuit sa actionez scaunul cu rotile. (Rade.). Mi s-a parut foart
