Specialiştii japonezi de la JICA avertizau, încă din anul 1998, că în cel mult cinci ani, fără măsuri clare în domeniul traficului, Bucureştiul se va sufoca. Ei au propus câteva soluţii paleative, dar au avertizat municipalitatea că trebuie făcute anumite investiţii pentru fluidizarea traficului. Pe baza studiului JICA, Primăria Capitalei a făcut rost de sute de milioane de euro, dar afacerile au contat mai mult pentru responsabilii bucureşteni decât proiectele considerate esenţiale. Managementul traficului, „unda verde” şi alte utopii pentru malurile Dâmboviţei pălesc în faţa realităţii că 82 la sută din traficul bucureştean este suportat de 400 din cele 5.200 de străzi ale oraşului.

Printre măsurile temporare se numără ridicarea maşinilor şi sancţionarea şoferilor care parchează neregulamentar şi impunerea de sensuri unice pentru străzile secundare. Acestea au fost luate chiar înainte de 1998, încă de la primele rezultate ale studiului, dar ulterior s-a renunţat la ridicarea maşinilor, iar sensurile unice au rămas relativ aceleaşi. Printre măsurile pe termen lung se numără construirea parcărilor subterane şi supraterane, modernizarea infrastructurii, regândirea sensurilor de circulaţie şi îmbunătăţirea transportului în comun.

Argumentul primarului PD Adriean Videanu, cum că aceste proiecte au fost blocate de conflictul dintre consilierii majoritari ai PSD şi primarul Traian Băsescu nu ţine loc de management al traficului. Pentru că, de fapt, ceea ce au urmărit permanent aleşii municipali au fost doar afacerile. Acesta este şi motivul pentru care, deşi Băsescu se bătea pentru construcţia pasajului Basarab şi a altor cinci parcaje subterane, la cinci ani după primirea banilor de la BEI, nu se lucrează decât la pasaj. Pentru că aici apucase Băsescu să plătească un milion de euro pentru consultanţă. Acum, au apărut voci care spun că, aşa cum se face, pas