În miezul verii, când toate instituţiile cu activităţi similare alegeau mai degrabă să plece în vacanţă şi să îşi refacă resursele pentru sezonul următor, Forumul Cultural Austriac şi Institutul Polonez, alături de Muzeul Naţional de Artă Contemporană ne-au lansat o invitaţie specială la o amplă expoziţie colectivă, a cărei închidere a fost marcată, la 27 şi 28 septembrie, prin simpozionul „Practicing feminism here and now“ (Practicând feminismul aici şi acum). Intitulată Good Girls (adică „Fete bune“), expoziţia a adus împreună peste 60 de reprezentante ale artei feminine, din zone geografice diferite, în special din Europa, dar şi din Statele Unite, Canada, Israel sau Turcia, şi aparţinând, în plus, unor generaţii diferite. Majoritatea lucrărilor expuse la MNAC au fost realizate în ultimele două decenii, dar au fost şi prezenţe venerabile, mergând din perioada interbelică până în 1990. Având ca subtitlu „Memorie. Dorinţă. Putere“, expoziţia şi-a câştigat deja recunoaşterea în plan internaţional, printre altele şi datorită temelor abordate, legate de descoperirea sinelui şi împrejurările în care se regăsesc femeile în societatea contemporană. Şi chiar dacă acest titlu poate să pară banal şi plictisitor, are în spate un mesaj puternic, în contrapondere cu două sintagme lansate anterior în zona artei contemporane. Începutul a fost marcat de Marcia Tucker în anii ’90, cu lansarea conceptului Bad Girls, care susţinea ideile feministe, pentru ca douăzeci de ani mai târziu, la Viena, să se pună, tot printr-o expoziţie, întrebarea No More Bad Girls? (Nu mai sunt fete rele?). În acest context, înţelegem mai bine alegerea curatoarelor expoziţiei de la Bucureşti, Bojana Pejic´ (Germania) şi Olivia Niţiş (România). Dar ce anume am Publicitate putut vedea parcurgând sălile MNAC? Am avut ocazia de a descoperi o expoziţie făcută de şi despre femei, utilizând modali