PE UNII AR TREBUI să-i previn: Vorbiţi mai tare, că-s niţel surd. Dar s-ar simţi ofensaţi. Cum să fii surd doar cu ei şi cu alţii nu? Adevărul e că nu-s surd tot timpul. Sau că discreta mea surzenie nu e la fel cu toată lumea şi in toate imprejurările. Drept care prevenirea ar trebui formulată aşa: Vorbeiţi mai tare fiindcă acum sunt cam surd cu voi. E posibil să nici nu fie vorba despre surzenie, ci despre o redistribuire a afinităţilor. Eu să vreau să ascult ce mi se spune, dar urechile mele să nu mai vrea. Gata, să spună urechile mele, te-am slujit fără să-ţi facem figuri atăta amar de vreme, insă prea ai abuzat, prea i-ai ascultat politicos pe toţi nerozii. A sosit timpul să auzim numai ce ne place. O fi democraţie in Romănia, totuşi nu-i cuviincios să asculţi cu aceeaşi incordare a simţului şi Muzica lui Mozart, şi pălăvrăgeala politicienilor.
M-AM MIRAT, de căte ori am călătorit in Vest, de numărul celor care vorbesc singuri. Aşa e in capitalism, mi-a spus un romăn din Germania, fără să-mi explice şi de ce e aşa. Acum văd şi la noi mulţi oameni care vorbesc singuri. Ciudat e că nu mă mai intreb de ce. Nu-i unica anormalitate căreia nu-i mai caut legăturile cauzale. Aşa trebuie să fie! Poate că inainte nu-i observasem pe cei care vorbeau singuri şi azi ii observ. Poate că-i observ pentru că şi eu am inceput să vorbesc singur. Poate c-ar trebui să mă mire ce-mi răspund cei mai mulţi dintre cei pe care-i intreb dacă vorbesc uneori singuri. Uneori? - mi-a zis cu mare subinţeles un coleg de la alt ziar - , nu uneori, ci tot mai des.
CĂINELE işi marchează locul ridicănd piciorul, iar mărlanul cu scuipaţi, chiştoace şi cu coji de seminţe.
UN DOMN care locuieşte de 40 de ani cu soţia intr-o garsonieră se răzbună pe soartă şi pe cei care invărtesc banii cu lopata dănd false telefoane de afaceri. Cum vede că se vinde o p
