Sunt diferite, dar se completează reciproc
De mai bine de un an, fetiţa Vioricăi stă în cantonament, la Snagov
Geta are doi copii, un băiat şi o fetiţă
Sportul este domeniul care oferă de multe ori cele mai realiste lecţii de viaţă. Uneori sportivii îşi depăşesc statutul de mari campioni şi devin pentru ceilalţi adevăraţi eroi şi modele de urmat, cu poveşti care sfidează parcă toate regulile. Cum e să fii campion olimpic, să te retragi în plină glorie, să stai acasă, să faci un copil, să revii, să devii iarăşi campion olimpic şi iarăşi să te retragi, hotărât că nimic nu te-ar mai face să te întorci în antrenamente? Şi totuşi…
Reţeta incredibilă a revenirilor în sportul românesc a fost brevetată cu succes de canotoarea secolului XX, Elisabeta Lipă, cu trei comeback-uri olimpice de aur: Atlanta '96, Sydney 2000 şi Atena 2004. Ştafeta a fost preluată firesc de Georgeta Andrunache (36 de ani) şi Viorica Susanu (36 de ani) într-o probă pe care România a pus monopol de aur încă de la ediţia de la Sydney 2000 (în componenţa Andrunache - Ignat). După doi ani de pauză cele două s-au întors în barca tricoloră cu un singur gând: al patrulea titlu olimpic consecutiv şi continuarea supremaţiei.
Se cunosc de 20 de ani
Sunt cunoscute drept "Gemenele aurului". Sau "Mămicile olimpice". Sau mai simplu "Geta şi Suzi". Sunt oficial o echipă de peste 15 ani, de la primul mare concurs în care au tras împreună în barca de 8+1 şi au trăit bucuria primei medalii de aur la Mondialele din 1997, în Franţa. Se cunoşteau însă cu mult mai înainte, din 1992, de când s-au întâlnit la lotul de juniori de la Orşova. O prietenie începută ca oricare alta, împărţită între antrenamente, visuri de medalie şi multe sacrificii. Geta a fost prima jumătate a bărcii de dublu rame. Întâi a tras cu Veronica Cochela, apoi selecţiile din lot (cea mai bună stângă a fă
