După peste două decenii de zboruri la 12.000 de metri înălţime comandorul a revenit cu picioarele pe pământ. Pasionat de istorie şi istoriografie, comandorul Pavel Oţelea a ales să îşi împărtăşească toate cunoştinţele şi cu cititorii săi.
Nu şi-a imaginat niciodată că se va vedea în postura de a-şi intervieva foştii colegi sau pe veteranii de război, însă a fost singura modalitate de a păstra legătura cu domeniul pe care l-a iubit şi de care s-a despărţit, din păcate, cu un gust amar: Armata Română.
Dacă jurnalistica este doar o pasiune pe care o practică cu elan, aviaţia a fost prima dragoste şi şi-a făcut din asta o carieră. „Înainte de a fi comandant de escadrilă am fost pilot. Mi-am făcut, ca să spun aşa, două poliţe de asigurare: în primul rând o casă şi în al doilea rând am dat la Academie. Colegii nu îmi dădeau prea multe şanse de reuşite din cauză că nu aveam «cioc forjat», adică un palmares bogat ca pilot.
Cel mai periculos incident în care a fost implicat însă s-a produs în urmă cu mulţi ani, în timp ce-l instruia pe Valer Mureşan, actualmente primar al comunei Mihail Kogălniceanu. Antrenamentul consta în trei aterizări şi decolări. „La un moment dat, la aterizare, am simţit un trepidaj în tot corpul avionului. Nu aveam de unde să ştiu la acel moment, însă am aflat ulterior că cele două cauciucuri principale ale MIG-ului au explodat. I-am spus elevului să nu mai atingă nicio comandă. Le-am preluat eu. M-am uitat în spate şi am văzut o jerbă de flăcări. Am lăsat avionul să se oprească. S-a rotit cu botul la 180 de grade, a continuat să se rotească aşa că am luat decizia să ne dezlegăm şi să sărim. Am sărit fiecare din cabină şi am luat-o la fugă spre marginea pistei. M-am oprit, am scos o ţigară şi i-am cerut elevului un foc. Mi-a zis: «Luaţi de la roţi domnule instructor»“. Tamburii roţilor erau roşii de la polizarea pe pistă, îşi aminteşt