rockin' by myself Metallica este una dintre cele mai subtile arme de propaganda! Nimic din ce inseamna America n-a scapat masinariei perfecte de facut bani, dar si de impunere a standardelor proprii la nivel mondial. Cei patru tipi care urca pe scena si "trag" bine la instrumente sint un mic esantion al conglomeratului uman si-al miturilor ce functioneaza in SUA. Unul incarneaza tipul WASP, lider prin definitie (Hetfield), altul a sosit cu parintii din Danemarca si a reusit sa-si implineasca visul (Ulrich), al treilea sintetizeaza atitea trasaturi incit n-ar putea fi decit icoana melancolica si poetica a citorva neamuri stravechi (Hammett), iar ultimul arata ca un aztec nascut de-o spaniola cu singe african, gata la nevoie sa-si apere prin lupta onoarea (Trujillo). Nu stiu daca aceasta mixtura, atent cultivata, se vrea o proiectie a lumii viitoare, imaginatia unor vizionari. Dar este evident ca numai convietuirea dupa norme unanim acceptate poate sa mai salveze (ceva din) lumea noastra, asa diversa cum e acum... Istoria trupei este prea bine cunoscuta s-o reamintesc aici. Pornita ca manifestare a (contra)culturii underground, cu radacini punk si heavy-metal, insotita de toate ponoasele & foloasele a ceea ce Ulrich numea cindva "un fel de viata" (rock'n'roll), Metallica izbutea in show-biz o performanta ce n-avea sa treaca fara urmari. Dupa ce-a vindut un milion de exemplare ale unui disc FARA SA APARA pe posturile TV comerciale, cooptarea in mainstream a pus capat jocului de-a razvratirea sociala. De atunci, din 1991, odata cu albumul zis Black, Metallica este un brand comercial foarte bine cotat. Nu mai putin un nume artistic valabil, cu multe si frumoase reusite care trec dincolo de negustorie si spectacol. Una dintre "cheile" valorii metallice se gaseste in versuri. Cadenta tipica pieselor rock se pastreaza in mare parte, perechile de cuvinte ri(t)mate se asamblea