Învăţământul de stat are nevoie de bani şi încă foarte mulţi. A fost distrus încet, dar sigur de fosta guvernare, care a făcut în aşa fel încât oamenii să plece din sistem, iar lipsa acută de personal o simt pe pielea lor copiii. Îngrijitori sunt puţini şi prost plătiţi. De pildă, Simona Grigoraş a absolvit cursurile unei universităţi, dar singura ofertă de lucru a fost cea de îngrijitor. Nu a stat pe gânduri şi a acceptat oferta, deşi are studii superioare. Pentru a asigura fonduri minime în vederea modernizării, cât de cât, a unităţilor de învăţământ, cadrele didactice le cer părinţilor să cotizeze la fondul clasei, chiar dacă nimeni nu recunoaşte oficial că se strâng bani. În unele cazuri, au fost înfiinţate asociaţii sau fundaţii, pentru ca cei care cer să nu cadă sub incidenţa legii.

Învăţământul de stat are nevoie de bani şi încă foarte mulţi. A fost distrus încet, dar sigur de fosta guvernare, care a făcut în aşa fel încât oamenii să plece din sistem. Pedeliştilor nu le-a păsat că distrug viitorul acestei ţări, atâta timp cât au făcut economie la buget. Nu pentru a da banii pentru lucruri utile, cum ar fi construirea vreunei autostrăzi, ci pentru a finanţa proiecte fără rost, cum ar fi teren de sport în pantă.

Aşa s-a ajuns în si-tuaţia ca grădiniţele, spre exemplu, să rămână fără oameni, respectiv educatori, îngrijitori sau chiar femei de serviciu. Când o educatoare are sarcina de a îngriji 25 până la 30 de copii, este greu de crezut că aceasta este supraom şi îi poate supraveghea pe toţi. Plus că, de multe ori, tot ea trebuie să facă ordine în clasă, să măture ori să dea cu mopul.

Un exemplu grăitor în acest sens, este cel de la Grădiniţa cu Program Prelungit nr.1 din Focşani, unde lipsa acută de personal o simt pe pielea lor copiii. În urmă cu două săptămâni, un copil de nici 4 anişori a părăsit incinta unităţii de învăţă