E uimitor cum apar pe cerul notorietăţii stele cu coadă. Apar din neant, dar, până să dispară la loc, îmbătrânim degeaba.
Cântă, zeiţă, mânia care-i cuprinse pe junii români când, iată, văzură, a ţărei cădere-n ridicol! Aşa ar fi trebuit să încep acest articol despre zavera ce se iscă din partea (să-i zicem) dreaptă a eşichierului politic şi civic. O ţară ca soarele sfânt de pe cer cere să-şi iţească obrazul îmbujorat, feciorelnic de după norii contemporaneităţii corupte. Ptiu, că am devenit şi eu liric într-un articol al naibii de prozaic! Dar cum să n-o iei razna când vezi câtă energie şi câtă prostie izbucnesc în public, iar lumea, în loc să închidă televizorul sau computerul, cade pe gânduri de mirare? Acum o sută cincizeci de ani, Titu Maiorescu relata, cu un haz nebun, despre limbuţii vremii, care smulgeau ropote de aplauze prin vorbele lor inepte. Exemplul cel mai uimitor e al aceluia care a rostit nemuritoarele vorbe: „Veţi face cum veţi voi!" şi a fost aplaudat minute în şir. Cine ştie, zice Maiorescu, poate vocea melodioasă, ori vocalele curgătoare să fi zdrumicat creierii publicului!
Nu altfel stau lucrurile în cazul dlui Mihail Neamţu, autorul unui autentic manifest de luptă politică. Pe scurt, junele autor al mai multor cărţi de teologie intră în politică, succesul domniei sale culminând cu o emisiune dedicată pe postul B1TV. Credinţa sa e o dreaptă pură şi dură, ţelul său economic e un capitalism fără compromisuri, iar religia - evident - creştină. Cu aşa un florilegiu de calităţi, cum să nu deschizi bine ochii? În cea mai coruptă, antagonică, paradoxală ţară europeană, se simţea nevoia unui suflu nou, o adiere, o ceva curată şi devreme-acasă. Înarmat cu astfel de speranţe, am deschis manifestul dlui Neamţu. Şi n-am apucat să citesc bine prima frază, că mi s-au aburit ochelarii. De emoţie. „Traian Băsescu a reiterat prioritatea zero a moment