Românii vorbesc puţin despre sex. În aceste condiţii, în societatea tradiţionalistă în care trăim, dependenţa de sex este un subiect aproape interzis. Sexul compulsiv se manifestă fie printr-o sexualitate exacerbată, care presupune parteneri multipli, fie prin implicarea în anumite forme de sex în condiţii de risc. Sexualitate compulsivă (dependenţa de sex) este o sexualitate asupra căreia oamenii nu mai au control, spun psihiatrii. Şi tot ei spun că au întâlnit extrem de puţine cazuri declarate în România. Asta, explică specialiştii, din cauză că vorbim despre o triplă stigmatizare a omului care suferă de o asemenea dependenţă.

„Pentru început, avem de-a face cu stigmatizarea omului care se caută la cap: la noi apar imediat etichetele de nebun, de dus cu capul, de sărit de pe fix. Pe de altă parte, avem de-a face cu stigmatizarea sexualităţii, un tabu în societatea noastră”, explică psihiatrul Eugen Hriscu.

În viziunea sa, al treilea motiv de stigmatizare este cel care decurge din pierderea autocontrolului, acesta fiind motivul pentru care orice om care dezvoltă o dependenţă - fie ea legată de alcool, de tutun, droguri, jocuri de noroc sau sex - este prost văzut.

O tulburare de control a impulsului

Persoanele dependente de sex au o viaţă cvasinormală, au slujbe, au familii, iar dependenţa se manifestă din când în când în intimitate.

„Aceşti oameni suferă de o tulburare de control a impulsului. Este o problemă de autocontrol, iar pentru noi, ca fiinţe umane, autocontrolul este acel ceva care ne permite să trăim unii cu alţii, în societate”, mai spune psihoterapeutul Eugen Hriscu.

Formele pe care această dependenţă le îmbracă sunt fie o sexualitate exacerbată - parteneri multipli -, fie practicarea sexului în condiţii de risc. În această categorie intră cei care fac sex în locuri pub