Actorul şi-a creat două identităţi în cariera sa: Magicianul şi Marian Râlea. Prima îl urmăreşte şi astăzi, la zece ani după finalul emisiunii. După mulţi ani în care n-a mai fost Magi, Marian Râlea (53 de ani) realizează ce a însemnat personajul său pentru public.
„Adevărul": Eticheta Magicianului rămâne lipită de dumneavoastră?
Marian Râlea: Clar, n-am nicio şansă să scap. Chiar şi acasă, la Braşov, mamei i se spune Tanti Magi. Nu se mai poate scăpa de acest personaj. Dar nu s-a simţit în teatru. Sunt două ipostaze diferite. Cei care vin la teatru, vin să vadă un spectacol în care joacă Marian Râlea. A fost ca o şansă a actorului. Există o singură meserie, cea de actor. Cred că lucrurile se întâmplă întotdeauna aşa cum trebuie să se întâmple. Există o ordine, şi ea trebuie respectată. Uite cum aflăm după zece ani că „Abracadabra" a fost chiar un fenomen. Căci noi n-am ştiut. Am fost prevenit la început. „O să faci un personaj, iar după trei emisiuni nu mai poţi scăpa de el şi aşa rămâne". Am zis că pot să renunţ oricând. N-am putut să renunţ la Magician decât după 10 ani... când s-a scos de pe sticlă (râde).
Despre rolul din „Îngropaţi-mă pe după plintă" numai de bine...
Trebuie să mărturisesc că n-am vrut să‑l joc. Am citit piesa, mi s-a părut teribilă, n-am putut să o las din mână, dar am zis că nu joc, că nu pot. Chiar mi-am zis: „În sfârşit, refuz şi eu ceva". Succesul ţine şi de regizor, de ceilalţi actori, de scenografie, de tema textului şi, nu în ultimul rând, ba chiar în primul, de cuvântul pe care îl aduce actorul pe scenă. Şi nouă ni se întâmplă, fiind civili, să avem parte de momente excepţionale în viaţă. Fiindu-ne foame, să mâncăm o excepţională ciorbă de burtă, fiindu-ne sete, să bem cea mai rece bere din lume. Aşa s-a întâmplat şi cu acest personaj. Dar, ca şi la emisiunea „Abracadabra", ţine de inconştienţa
