- Social - nr. 152 / 7 August, 2012 Aparitia in peisajul arhitectonic muresean a Catedralei ortodoxe este legata direct de cresterea populatiei romanesti in oras, survenita dupa Primul Razboi Mondial si Unirea din 1918. Necesara pentru a servi viata spirituala a noilor locuitori, Catedrala are pe langa functia strict religioasa si una de simbol. Ea devine astfel expresia fizica a existentei noului stat, la fel ca si administratia romaneasca, schimbarile in legislatie, in educatie, in infrastructura. Prin impunatoarea ei prezenta, biserica va primi valoare de simbol national, care s-a manifestat in orasele transilvane dominate de o cultura a Imperiului, prin cucerirea spatiului central. Marimea, stilul arhitectonic, pozitionarea vorbesc despre o noua istorie a Transilvaniei, despre schimbari importante in peisajul etnic, administrativ, religios. Constructiile de biserici pentru populatia ortodoxa a Transilvaniei erau o necesitate stringenta, care depaseste valoarea de simbol a acestora in perioada interbelica. Politica restrictiva in privinta constructiilor de locasuri de cult de pana atunci face ca peste cinci mii de credinciosi ortodocsi ai Targu-Muresului sa fie serviti doar de Bisericuta de lemn, construita la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Chiar si aceasta constructie a intampinat numeroase dificultati din partea administratiei orasului. Noua administratie romana, prin primarul Emil Dandea, unul dintre promotorii si sustinatorii constructiei Catedralei ortodoxe, a realizat ca micul si subredul asezamant de cult este "o rusine a comunei si a religiunei majoritatii covarsitoare a poporului roman, a religiunei dominante.” Locasul aflat extramuros nu mai putea reprezenta populatia majoritara, fiind astfel nevoie de un altul. Opinia este impartasita si de clerul ortodox al orasului prin vocea protopopului Stefan Russu. Importanta contextului in care a aparut Cat