Bucureştiul a fost în istorie locul unde mari personalităţi s-au afirmat. Doi dintre bărbaţii care au dus economia ţării înainte şi care vor rămâne mereu în memoria colectivă sunt faimosul Dumitru Mociorniţă, cel care a rămas în istorie pentru fabrica sa de încălţăminte şi pielărie, şi industriaşul Nicolae Malaxa, care a creat cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa.

O epocă prin care se promova profesionalismul, în care seriozitatea era răsplătită şi în care oamenii întreprinzători erau încurajaţi de sistem, de însuşi economia naţională, aşa arăta România începutului secolului XIX. Industriaşi români au prins un aplomb formidabil cu precădere în perioada interbelică atunci când statul român încuraja iniţiativele naţionale şi companiile româneşti.

Tot atunci se afirmă şi marii industriaşi care aveau să rămână în istoria României. Unul dintre ei, care a avut din păcate aceeaşi soartă tristă ca majoritatea întreprinzătorilor interbelici, este Dumitru Mociorniţa. Născut într-o familie săracă de ţărani din Prahova, Mociorniţa a studiat la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti şi la Liceul Economic Kretzulescu din Bucureşti. A fost remarcat de Ion I. C. Brătianu la examenul de bacalaureat, iar acesta i-a oferit o bursă la Şcoala Superioară de Comerţ din Bucureşti, iar mai apoi la Şcoala Superioară de Industrie din Paris.

După ce a lucrat o perioadă în Hamburg, a refuzat să se mute în Statele Unite şi s-a întors în România, unde a început să lucreze pentru industriaşul Grigore Alexandrescu. Înrudit cu acesta după ce s-a căsătorit cu fiica lui, Mociorniţa pune aici bazele unei cariere în industrie, pe cât de succes, pe atât de scurte.

Potrivit site-ului dedicat industriaşului, în urma activităţii sale, se va bucura de şi mai multă încredere şi va prelua şi o parte din îndatoririle sociale ale lui Grigore Alexandrescu (acesta