Fiscalitatea în România e concepută şi pe hard, şi pe soft, în aşa fel încât să copleşească omul, cum altădată catedralele erau făcute monumental, pentru a copleşi credincioşii. Când am spus hard, înseamnă că structura ghişeului e astfel făcută. La orice administraţie fiscală te duci, ghişeul este jos, încât trebuie să te apleci ca să vorbeşti cu funcţionara de acolo, spunea acum câteva luni Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.
Iată deci că micul om de stat şi de sfat Emil Boc este un ctitor de catedrale. E drept, catedrale de tip fiscal. Adică de lăcaşuri unde trebuie să dai banii. Iar opera sa pe tărâm fiscal este departe de a se fi încheiat.
Şi cum ar putea Emil Boc să nu fie un adevărat ctitor de catedrale fiscale când de doi ani se laudă că va micşora CAS cu două procente, când tocmai el, la preluarea mandatului, pe timpul lui Pogea, l-a mărit cu 3 procente. Tot Boc este omul care a majorat TVA cu aproape 30% (de la 19 la 24%). Prin catedralele fiscale din România tot lui Boc i se ridică osanale pentru introducerea impozitului forfetar, măsură care a dus în doi ani la moartea a peste 200.000 de companii. Tot Boc a luat bani de la mame pentru a-i da Elenei Udrea să-şi promoveze frunza turistică şi tot el a pus CAS pe pensiile românilor.
Lista prostiilor făcute de Emil Boc este prea lungă pentru a le putea prezenta pe toate, aşa încât ne oprim aici. După cum putem observa, Emil Boc este un adevărat ctitor de noi taxe şi impozite pentru români. În plus, Emil Boc chiar crede că în 2012 tot partidul pe care îl conduce va rămâne la putere. Motivul: mai sunt alte impozite şi taxe de pus.
Fiscalitatea în România e concepută şi pe hard, şi pe soft, în aşa fel încât să copleşească omul, cum altădată catedralele erau făcute monumental, pentru a copleşi credincioşii. Când am spus hard, înseamnă că structura ghişeului e astfel făcută. La
