Mircea Anghelescu este profesor emerit al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Bucureşti. A fost paleograf la Secţia de manuscrise a actualei Biblioteci Naţionale, cercetător ştiinţific principal şi director adjunct (1990-1994) al Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române (1994-2003) şi preşedinte al Asociaţiei de literatură generală şi comparată din România (2009-2011). A publicat 15 volume de istorie literară şi mai multe ediţii din opera lui D.Caracostea, N.Filimon, M.Gaster, D.Golescu, I.Heliade Rădulescu, D.Ralet, Radu Rosetti ş.a. A primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediţii critice (1983) şi premiul B.P.Hasdeu al Academiei Române pentru istorie literară (1986).

Explozia memorialisticii foştilor deţinuţi din puşcăriile comuniste, după 1990, a însemnat o surpriză pentru public şi a produs entuziasm în rândul cititorilor, precum şi o preocupare susţinută pentru studiul acestui nou capitol al literaturii noastre. Nu s-a produs însă un interes asemănătorşi pentru prezenţa închisorii în literatura şi în publicistica epocii anterioare, deşi au scris despre ea autori ca Slavici, Arghezi, Cocea, Geo Bogza, Zaharia Stancu ş.a. şi deşi cunoaşterea ei este utilă pentru înţelegerea celor care s-au întâmplat în puşcăriile de după 1948. Cartea de faţă îşi propune să umple acest gol.

„Literatura închisorilor – spune autorul – este o literatură a oamenilor care s-au găsit într-o situaţie excepţională: nimeni nu este pregătit pentru o astfel de experienţă, de aceea ea produce revelaţii şi reacţii neaşteptate. Nu reconstituirea faptelor în sine m-a interesat, ci încercarea de a descifra fără prejudecăţi documentele produse ca urmare a detenţiei înainte de 1948, documente umane care sunt în acelaşi timp documente literare. În ambele ipostaze, ele exercită o numită pr