Profesorului Andronache i s-a pus pata pe studentul Avramie fiindcă avea nume de mucenic.

Andronache preda Socialismul ştiinţific la anul IV şi-l şicana pe Avramie zicându-i: "Ne vedem noi la examen, atunci o să ştim în cine crezi tu de fapt, în ştiinţă sau în mucenici!". Avramie era un student bun, care nu-i dăduse lui Andronache nici un motiv să-l ia în seamă, dar şeful catedrei o ţinea pe a lui: "Noi n-avem nevoie de tineri care numai se prefac că cred în socialismul nostru ştiinţific, iar pe ascuns se închină şi bat mătănii". Cu o lună înainte de examen, Andronache n-a mai făcut un secret din faptul că avea să-l trântească pe Avramie.

"Noi nu construim socialismul cu adventişti şi paranormali", zicea Andronache, deşi Avramie nu era nici una, nici alta, ci un student sărac din partea Sucevei, din tată şi mamă creştini cumpătaţi. Avramie a tocit cursul ştiind că e în zadar, că Andronache avea să-şi facă numărul, ca-n fiecare an. Că studentul cu care îşi punea el ambiţia n-avea scăpare. Nu e drept, îşi zicea Avramie, care avea pentru prima dată în viaţă parte de o situaţie iraţională. Putea să i se întâmple oricui, dar uite că i se întâmpla lui şi nimic nu avea cum să se aşeze în calea capriciului unui om rău. Doar Dumnezeu, gândea Avramie, dar ce treabă să aibă Dumnezeu cu Socialismul ştiinţific al lui Andronache? Un motiv ar fi avut, deoarece şeful catedrei nu scăpa nici o ocazie pentru a le explica studenţilor că, spre deosebire de celelalte ştiinţe, în Socialism ştiinţific trebuie să crezi sincer, nu ca la biserică, unde aprinzi o lumânare şi gata, te-ai plătit.

Cine nu crede sincer, se înfierbânta el la curs, n-are ce căuta printre noi! Avramie fusese învăţat de ai lui să nu mintă. Avramie ştia că o să pice la examen, deoarece Andronache avea obiceiul să-i întrebe pe studenţi cât de tare cred în cursul lui ca ştiinţă, iar el o să ră