In ultima luna am primit, pe adresa universitatii unde predau (University of Maryland at College Park) doua scrisori de amenintare cu moartea. Ii rog pe cititorii acestui articol sa-si imagineze ce simti cand deschizi un asemenea plic. Stupoare, inmarmurire, deruta. Nu este vorba de teama (am mai primit asemenea mesaje, nu mi-am “temperat” activtatea), ci de o infinita greata. Prima abominatiune de acest tip (lexicul antisemit este de o violenta inimaginabila) am primit-o in 1984. Era semnata “Comandamentul Dumnezeu si Patrie”, o productie sulfuroasa a sectiilor specializate in dezinformare ale Securitatii. Am citit mult pe acest subiect si sunt convins ca asa procedau "institutiile". Simulau provenienta dinspre extrema dreapta pentru a sterge urmele si a-si atinge scopurile: intimidare, descurajare, infricosare. Continea si versuri (“Ma-ta te-a scurtat de …/Noi o sa te scurtam de tartacuta”). L-am sunat atunci pe regretatul istoric Vlad Georgescu, directorul Departamentului Romanesc al postului de radio Europa Libera unde eram colaborator permanent. “Welcome to the club”, mi-a spus cu intristat umor, dupa care m-a sfatuit sa renunt neintarziat la cetatenia romana. Vlad nu mai este printre noi, dar, cum imi scria prietenul sau apropiat Gelu Ionescu, ar fi fost neindoios un sustinator al demersului Comisiei Prezidentiale de analiza a dictaturii comuniste. Pentru Vlad contau principiile, nu micile umori si marile vanitati. Insist asupra unui fapt: aceste dejectii au o istorie care precede cu decenii momentul actual in care, mi se spune, "cine seamana vant culege furtuna".

Aici nu e vorba de pozitia mea politica de sustinere ori criticare a unui om politic sau a altuia, ci de o tentativa de anihilare in efigie a cuiva care se situeaza categoric de partea valorilor societatii deschise. La fel stau lucrurile si in privinta lui H.-R. Patapievici ori a lui Gabriel Lii