Horia Ghibuţiu: „Inestimabila contribuţie a istoricului Antonescu la judecarea trecutului recent vine însă când şi-l imaginează pe actualul preşedinte în pielea primului emanat al Revoluţiei”.

Cum vor fi prezentate în manualele de istorie ale viitorului vremurile tulburi pe care le traversăm? Ţinând cont că trăim într-o Românie amnezică, aşa cum observă Herta Muller, s-ar putea ca din tot acest zbucium să rămână cel mult o înşiruire de cifre seci.

Mult mai pitorească ar fi însă o istorie scrisă de profesorul Crin Antonescu, angajat într-o nu mai puţin istorică luptă electorală cu dictatorul Traian Băsescu.

În studioul prietenos al Antenei 3, candidatul Crin Antonescu rescrie nonşalant trecutul recent al României. Îl fixează pe Ion Iliescu în epocă drept un politician care a avut puterea să se schimbe, ajungând ca în prezent să fie un apărător al constituţionalismului şi al pluralismului în România. Ipostaze pentru care, spune Antonescu, ar merita o reverenţă. Nimic strident în eticheta actualei coaliţii majoritare parlamentare, unde, precum vedeţi, şi inamicii istorici se întrec în saluturi ceremonioase.

Temeneaua liberalului în faţa social-democratului ar putea fi socotită şi un răspuns la un compliment mai vechi. În fond, Iliescu îl caracteriza în primăvară pe Antonescu drept „un om decent şi fără apetenţă în îmbogăţirea personală” (chiar, liberalii adevăraţi nu erau nişte tipi înstăriţi?!) şi „mai aproape de socialdemocraţie decât de liberalism”.

Inestimabila contribuţie a istoricului Antonescu la judecarea trecutului recent vine însă când şi-l imaginează pe actualul preşedinte în pielea primului emanat al Revoluţiei: „Văzându-l pe Traian Băsescu, încep să apreciez că, în 1990, Ion Iliescu nu a pus armata să ne împuşte în Piaţa Universităţii. Oare ce făcea Traian Băsescu, contestat în stradă de zeci