Luna februarie a început prost. Ne bălăcim în continuare în minciuni şi pierdem timp preţios care putea fi consumat eficient pentru rezolvarea problemelor structurale ale României. Din păcate, dezbaterea publică este infestată cu o nouă ţintă care musteşte de ipocrizie – libertatea presei

Pretextul? Raportul MCV care acuză, cât se poate de explicit (pagina 4), campanii media de hărţuire împotriva unor persoane cheie din Justiţie. Raport MCV Romania by

Efectul? O avalanşă de reacţii indignate şi o pleiadă de arhangheli-protectori ai libertăţii de expresie. În realitate, o deturnare „inteligentă” a unui subiect serios – independenţa justiţiei, gestionara bunului public numit dreptate de care depinde dezvoltarea României – înspre o temă parazitară, dar cu lipici la scandal – libertatea presei în pericol.

România nu a avut niciodată mari maeştri în dezinformare. Cu mici excepţii, noi am fost victimele dezinformării practicate de diverşi fraţi mai mari. Dar se pare că în ultimii ani, arta dezinformării a fost învăţată şi este aplicată cu mare talent de către tot mai mulţi paznici închipuiţi ai conştiinţei colective. Trist este că în tot acest amalgam de minciuni şi adevăruri paţiale din care nu mai putem distinge cu lucididate unde este interesul public şi mai ales care ne sunt priorităţile, noi toţi devenim, cu intenţie sau fără intenţie, agenţii de propagare ai dezinformării.

Concret, de câteva zile vorbim ca nebunii despre operaţiuni galactice de subminare a libertăţii presei, şi uităm complet că faptul că MCV ne spune un lucru foarte simplu. Vreţi mai mulţi bani europeni? Descurajaţi, prin acţiunea justiţiei, deturnarea banilor publici europeni! Vreţi mai multe investiţii? Construiţi-vă credibilitatea în faţa investitorului! A investitorului onest, nu a celui care a învăţat că nu poate face afaceri în România fără a oferi mită. Vreţi venituri