Un intelectual elegant, teolog subtil şi diplomat cu umor a căzut în păcatul şantajului gros. Cum altfel decât şantaj se numeşte ameninţarea ministrului de externe Teodor Baconschi la adresa Uniunii Europene: dacă nu ne primiţi în Schengen, în ciuda carenţelor noastre, atunci vom condiţiona aderarea Croaţiei la UE.

Poate că Baconschi a fost împins spre şantaj, declaraţia revendicatoare are un puternic parfum băsescian. Preşedintele este cel care a sugerat că va recurge la confruntare în relaţia cu UE după scrisoarea franco-germană care propune amânarea primirii României până când vor fi constatate "progrese ireversibile în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate". Instigatorul la şantaj este cel mai probabil şeful statului, iar ministrul de externe, a cărui dorinţă fierbinte este să fie uns urmaşul politic al lui Traian Băsescu, s-a supus fără comentarii.

Atât Traian Băsescu, cât şi Teodor Baconschi reclamă nedreptatea pe care UE ar face-o României dacă va condiţiona aderarea la Schengen de lupta împotriva corupţiei şi de reforma în justiţie, respectiv de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). Nedreptatea există, dar îndreptată împotriva vecinei noastre Croaţia. România, care nu a finalizat niciun proces de mare corupţie, vrea să impună, ca răzbunare, MCV-ul Croaţiei care tocmai ce şi-a arestat în Austria un fost prim-ministru, acuzat că ar fi primit mită de la o bancă. Pentru a nu face o nedreptate Croaţiei, Uniunea ar putea să ignore că parlamentul de la Bucureşti a numit în Consiliul Superior al Magistraturii personaje cu un CV îndoielnic din societatea civilă sau un judecător a cărui candidatură fusese invalidată în primă instanţă. Deşi imoral, de multe ori şantajistul câştigă.

În viziunea inspirată de Cotroceni a ministrului Baconschi problema nu este că parlamentarii, sub privirea înţelegătoare a preşedin