Indiferent dacă declaraţiile ministrului ungar de Interne au fost sau nu traduse prost, eşecul privind integrarea României în spaţiul Schengen la termen este din ce în ce mai clar. Din punct de vedere politic, Traian Băsescu a spus că îşi asumă reponsabilitatea. Dar cine va plăti oalele sparte?

Teodor Baconschi pare ideal în acest rol. Este ministru de Externe şi aderarea la Schengen are o importantă componentă diplomatică. Tehnic, spune Baconschi, ministerul său şi-a făcut datoria, deci nu are motive să demisioneze. Argumentul este subţire. În politică nu există tehnic şi netehnic.

Demisia reprezintă un gest de asumare şi totodată de deblocare a unei situaţii. Baconschi nu poate susţine că Ministerul Afacerilor Externe iese bine din această poveste. România în întregul ei a ajuns un membru de ragul al doilea în Uniunea Europeană. Imaginea noastră este praf, deschideţi presa internaţională şi vă veţi convinge. Nu ministrul de Externe este vinovat de tot ceea ce nu merge în ţară, nici pentru romii expulzaţi, nici pentru Mecanismul de Verificare şi Cooperare, nici pentru corupţia care ne ţine la uşa Schengen. Dar declaraţiile lui Teodor Baconschi privind denunţarea unilaterală a mecanismului de verificare pe justiţie şi condiţionarea aderării Croaţiei la UE au făcut înconjurul cancelariilor ţărilor europene. Reacţiile au fost pe măsură.

Ministrul de Externe nu a vorbit ca persoană particulară, ci a exprimat o poziţie care angajează statul român. Preşedintele Traian Băsescu a încercat să mai repare câte ceva respingând afirmaţiile lui Teodor Baconschi. Şeful statului s-a pronunţat şi împotriva ideii aberante de a se respinge în parlament concesia făcută Germaniei de a păstra un număr mai mare de parlamentari decât se prevede în Tratatul de la Lisabona. Dar nu este suficient. Poate Baconschi s-a grăbit sau poate a vrut să dea dovadă că este zelos la dator