“Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor” spunea Nicolae Steihardt într- una din pildele sale. De la trecerea sa în nefiinţă se împlinesc vineri, 30 martie, 23 de ani dar pilda părintelul monah rămâne la fel de actuală. Din păcate nu am învăţat mare lucru din ce ne spunea Părintele Delarohia, şi continuăm să ne bălăcim în polemici şi scandaluri care fac obiectul părimelor pagini de ziare şi a jurnalelor de ştiri. Nu am înţeles că fericirea se ascunde în noi, în felul nostru de a percepe lumea în care trăim în strânsă legătură cu înţelepciunea creştină. El a transpus-o într-un jurnal şi ne-a dăruit-o nouă în dar din păcate continuăm să o percepem ca pe o carte numai bună de citit şi nimic mai mult.

Ne-am oprit preţ de o clipă cu gândul la Steinhard, să mai alungăm din tristul prezent lipsit de dragoste şi bună înţelegere între oameni. Ne tot văicărim că de vină sunt unii şi alţii, şi aşteptăm în zadar un miracol care să ne salveze. Ne tot înstrăinăm unul de celălalt şi minunea întârzie să apară. În “Jurnalul fericirii” Steinhardt spunea că “nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relaţiilor dintre oameni. Dacă există bunăvoinţă ori ameninţare, restul nu contează”. Măcar acum în ceasul al 12-lea să luăm aminte la spusele marelui învăţat şi poate aşa vom înţelege de ce am ajuns să avem capul plecat în faţa intemperiilor prezentului. El ne-a tot spus să ţinem capul sus, locul de unde vine adevărata fericire, dar noi continuăm să nu-l ascultăm. E chiar aşa greu?

“Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne