Vestile ceva mai bune sosite, ieri, de la Strasbourg pe adresa Bucurestiului se suprapun celor proaste, indulcind cumva "pilula" amara pe care ne-a servit-o, miercuri seara, Jose Manuel Barroso. Dupa Vestile ceva mai bune sosite, ieri, de la Strasbourg pe adresa Bucurestiului se suprapun celor proaste, indulcind cumva "pilula" amara pe care ne-a servit-o, miercuri seara, Jose Manuel Barroso. Dupa ce liderul executivului comunitar a avertizat inca o data ca absenta unui acord multumitor asupra bugetului european risca sa compromita definitiv extinderea UE, facand imposibila si functionarea acesteia in actuala formula cu 25 de membri, daramite cu Romania si Bulgaria, ieri, Parlamentul European a votat Raportul Moscovici. Semn ca, tehnic vorbind si in paralel cu hopurile de parcurs, cu mai multi sau mai putini bani, procesul extinderii continua. Teoretic, votul in sine acordat raportului nu prefigura vreo surpriza neplacuta. Practic insa, sumedenia de amendamente "agatate" documentului anuntau serioase dureri de cap pentru autoritatile de la Bucuresti. Dintre acestea, amendamentul Gal, care cerea, in fond, autonomie totala pentru minoritatea maghiara din Romania, pe "principiul subsidiaritatii si autoguvernarii", putea fi, odata acceptat, distrugator pentru coalitia politica de la Bucuresti. Amendamentul cu pricina a cazut la vot, dar, din pacate, nu a fost acceptat nici cel de "descentralizare democratica", mult mai aproape de spiritul si practica europeana, propus de Jan Wiersma. A fost agreat, in schimb, conceptul de "autonomie culturala", sustinut de baroana Emma Nicholson. S-a cautat, evident, o solutie de mijloc menita sa impace si capra, si varza. Conceptul respectiv insa e ambiguu si ramane deschis interpretarilor. N-am scapat, previzibil altminteri, nici de amendamentele legate de coruptie si lupta impotriva acesteia, o piatra de moara pe care guvernantii trebu