Situatia disperata a intreprinderii REMAR din Pascani arata pericolul pe care il reprezinta prezervarea mentalitatii socialiste in economie Potrivit anuntului conducerii, intreprinderea pascaneana REMAR urmeaza sa-si inchida portile in aceste zile. Probabil, definitiv. Cel putin in actuala formula organizatorica. Dramaticul eveniment nu este unul ca oricare altul, in ciuda faptului ca el era si oarecum asteptat si destul de obisnuit, in zilele noastre, nu numai in Romania. Fosta intreprindere de reparatii material rulant are o traditie de peste o suta de ani, reprezinta o anume traditie muncitoreasca si este inca, in ciuda lungii sale agonii, motorul economiei si principala emblema a acestui oras. Pascaniul este darul caii ferate, iar REMAR este expresia acestui dar. Decenii de-a rindul aici a lucrat cea mai importanta parte a populatiei masculine din zona Pascaniului. Intreprinderea a fost simbolul conversiunii lumii rurale intr-o clasa muncitoare mindra de identitatea si pozitia sa. Din nefericire, insa, o data cu mutatiile economice, tehnologice si ideologice din lumea de astazi, darul a devenit otravit. Cine viziteaza astazi intreprinderea ramine coplesit de aerul ei anacronic. Conditiile tehnologice reproduc parca scene din romanele lui Zola, de la inceputurile marii industrii: hale uriase prost intretinute, tehnologie rudimentara, baltoace de ulei si unsori peste tot, muncitori murdari din cap pina in picioare. Dupa ce l-au fugarit in decembrie 1989, muncitorii l-au rechemat apoi sa-i pastoreasca pe fostul director din glorioasele vremuri ale socialismului real, Alexandru Hirbu. Se apela astfel la reteta infailibila a continuitatii cu modelul de intreprindere socialista. Intre timp au disparut nu numai pietele de desfacere sigure de altadata, dar si disciplina muncii sau excelenta traditie sindicala, care a lasat locul unei miscari sindicale anarhice, extrem de