Dacă rămâne la stadiul de joc şi de flirt, e acceptabilă, iar când devine obsesie, înseamnă că s-a transformat în boală.
Dacă este în doze mici, gelozia condimentează puţin relaţia de cuplu. Face parte din farmec, din joc şi e oarecum naturală, mai ales la începutul unei iubiri. Când devine idee, obsesie, urmărire, gelozia nu mai are nimic de-a face cu dragostea.
În cuplurile mai aşezate, acest sentiment n-ar trebui să îşi găsească locul, spun psihologii. Ar putea putea provoca suferinţe de ambele părţi.
Poate duce la crimă
„Îmi aduc aminte de cazul unei femei care şi-a înscenat o plecare de acasă, s-a ascuns în dulap pentru a-şi pândi partenerul şi, într-un final, a căzut de acolo pentru că i s-a făcut rău. L-a speriat şi din acel moment în relaţie s-a instalat o confuzie continuă. S-a ajuns, evident, la despărţire", spune psihologul Bogdan Lucaciu, de la Federaţia Română de Psihoterapie. Cărţile, filmele, teatrul sunt pline de astfel de poveşti dramatice, dar ele nu sunt departe nici de realitate. „Nu în ultimul rând, gelozia poate duce la crimă", adaugă psihologul Bogdan Lucaciu.
Lipsă de încredere în sine şi în partener
Dar de unde vin astfel de porniri, pe care unii le socotesc gesturi de iubire? Din lipsa de încredere în sine şi în partener, din dorinţa de posesivitate, din nevoia de a fi mereu pe „primul loc" în inima lui sau a ei. „Din nefericire, gelozia este o stare emoţională încurajată de cultura noastră, este interpretată ca o dovadă de dragoste sau este provocată de partenerul care are nevoia de confirmarea faptului că este iubit", spune psihologul Bogdana Bursuc, de la Mind Institute din Bucureşti. Ioana (29 de ani), o nonconformistă declarată, zice că e „mereu acuzată de indiferenţă, din cauza lipsei acute de gelozie". „Dacă el vine şi îmi zice cum s-a dat «X» sau «Y» la el, îl pun să îmi povestească şi încep să fac