Romanul epistolar al lui Antonio Tabucchi "Se face tot mai tirziu" este compus din saptesprezece scrisori de dragoste, ale caror expeditori sint saptesprezece barbati. Ele sint scrisori ale trecutului, ale nostalgiei si regretelor, scrisori care alcatuiesc impreuna un roman al iubirii imposibile. Termenul "epistolar" desemneaza un gen aparte si greu de definit, fie ca este vorba despre un roman epistolar, fie ca este vorba despre publicarea unei corespondente private, cu sau fara acordul expeditorului sau al destinatarului. In cazul romanului epistolar, scrisoarea reprezinta o marturie a autenticitatii textului literar, care, de multe ori, penduleaza intre realitate si fictiune, in timp ce o scrisoare privata, scrisa fara intentia de a fi publicata, are cu totul alte caracteristici. Intr-un roman epistolar, destinatarul este unul imaginar, invizibil, o prezenta fantomatica: "Draga mea, iti scriu, dulce si scumpa tovarasa de viata, in aceasta vesela zi de sarbatoare in familie, dorita de noi toti intregul an, intrucit tu stii ca, desi nu-i cu putinta sa fii prezenta in carne si oase, te afli aici, printre noi, mai mult decit cei de fata". Am putea spune ca sint atitea tipuri de scrisori cite motive exista pentru a le scrie. Este greu de realizat o ierarhie a scrisorilor, dupa motive, dupa maniera in care sint scrise sau dupa efectele pe care acestea le au asupra cititorului. Scrisoarea poate fi, astfel, considerata o conversatie in absenta, o adevarata destainuire si chiar o "despuiere in fata fantomelor", asa cum o va numi Franz Kafka. Romanul epistolar al lui Antonio Tabucchi"Se face tot mai tirziu" este compus din saptesprezece scrisori de dragoste, ale caror expeditori sint saptesprezece barbati. Aceste scrisori, fara data, adresate unor femei diferite, nu asteapta nici un raspuns. Ele sint scrisori ale trecutului, ale nostalgiei si regretelor, scrisori care alcat